Râd..tu razi cu mine? Adeseori ma intreb daca ma strapungi tu..sau, oare te strapung eu insumi? Nimic din ceea ce cred eu nu se potriveste cu lucrurile pe care le fac..oare lucrurile pe care le fac se potrivesc cu ceea ce cred eu? Doar cuvinte..ti-am spus ca sint nocive, precum fumul de tigara, dar t u.. tu nu crezi sau nu vezi. Cum poti sa actionezi fara sa crezi sau fara sa vezi? Poate doar sa-ti reprimi cate ceva fabulous sau intengibil din pachete inchise cu chei. Dar acum? Acum ce faci? Te vezi printre stele plutind, sub nimicnicia boltei. Ea e plina, tu stearpa. Gandind aici nu scriu nimic ci doar vad voios ceea ce scriu. Printre calcule, aritmetici nedefinite,sapte,sase,enumeratii fara rost, milimetri de nefiinta eu totusi proiectez. Patru,zise ea..cine,ma intreb? Si el exista..tobe pline cu simturi amestecate adunate intr-un vid aurit..patru este inca necules..necrescut,neimplinit,plin..Cum calculezi proiectia unui centru teleurit? Imposibil..incalculabil si nescris ,ci doar cercetat,gasit si asimilat. Si tu inca mai calculezi, dupa o noapte intreaga..Mai poti? Te desprinzi, detasarea fiind eliberarea de cifre,calcule,butoane,ecuatii intr-o mare sarata, vazand acum infinitele stele, implinindu-te..Sa te intorci la simplitate tastand simple butoane? Butoane,butonase..nimic din calea sacrului nu poate fi gasit sau activat prin apasarea unui simplu buton..ii spun..doar “TU STII” tu esti singuratica intre cunostinte, vazandu-ti singuratatea, te refulezi spre cifre, butoane, tabele cu luminite arzatoare..linia nu poate fi gasita in pachetelele inchise cu chei, ea este afara, printr-un limbaj neobisnuit, necunoscut inca ,dar prezenta, mereu prezenta..ajustarea ta nu are valoare in fata ei..este vie! Jucarii pierdute in nisip intr-o realitate gratioasa incarcata de atacuri la privat,abuzuri cifrate,calculate.. ah, era sa uit, MULT BETON … doar aici, direct in fata. Uita-te la mine.
frumoasa fotografia si foarte fain incadrata ;), felicitari fotografului
RăspundețiȘtergeremersi liv. :-)
RăspundețiȘtergere-E Pendului lui Foucault, zicea el. Primul experiment într-o pivniță în 1851, pe urmă la Observatoire, și apoi sub cuploa Panteonului, cu un fir de șaizeci și șapte de metri și o sferă de douăzeci și opt de kilograme. În fine, din 1855 e aici, în format redus și atîrnă de gaura aceea de la jumătatea transeptului.
RăspundețiȘtergere-Și ce face, bîțîie și atîta tot?
-Demonstrează rotația pămîntului. Dat fiind că punctul de suspensie rămîne nemișcat...
-Și de ce rămîne nemișcat?
-Pentru că un punct...cum să-ți spun, în punctul lui central, fii antentă, orice punct care se află chiar în mijlocul punctelor pe care tu le vezi, ei bine, acel punct, punctul geometric, tu nu-l vezi, nu are dimensiuni, iar ceea ce nu are dimensiuni nu poate s-o ia nici la stînga, nici la dreapta, nici în sus, nici în jos. Deci nu se rotește. Pricepi? Dacă punctul nu are dimensiuni nu poate nici măcar să se învîrtească în jurul lui însuși. Nu se are nici pe sine însuși...
-Nici dacă pămîntul se învîrtește?
-Pămîntul se învîrtește, însă punctul nu se învîrtește. Dacă-ți place, bine, dacă nu, iar bine. E clar?
-Treaba lui.
Nefericita. Avea deasupra capului unicul loc stabil al cosmosului, unica răscumpărare a damnațiunii lui panta rhei și credea că e treaba Lui, nu și a ei.