Labirintul a fascinat dintotdeauna, fie că a fost perceput ca element decorativ, ca mit al căutării, ca simbol al perfecţiunii sau dimpotrivă a rătăcirii, ca motiv literar, ca matrice de analiză a structurilor gândirii, ca pe o cale privilegiată de pătrundere în interiorul sinelui. Simbolistica labirintului nu este deloc străină esoterismului pentru că dezvoltă scheme de tip iniţiatic, precum progresia dificilă de la periferie spre centru, tensiunea între dusul şi întorsul pe întortocheatele cai labirintice, probele care cer răbdare, curaj, perseverenţă, cu cât călătoria este mai grea cu atât mai realizabila este transformarea, perfecţionarea, reîntoarcerea în centru, iniţierea. Labirintul rămâne un mister, iar un mister care poate fi lămurit printr-o explicaţie, nu a fost niciodată un mister. Orice mister autentic rezistă “explicaţiei” pentru că prin natura sa nu poate fi rezolvat în mod raţional. Gimnastică mentală a “labirintului pluridimensional” propune un nou nivel de meditaţie asupra vieţii umane şi stabileşte coordonatele acelui drum menit pentru fiecare individ în parte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu